Maria Chiorean - Adolescenți neînțeleși

J.D. Salinger, De veghe în lanul de secară

Maria Chiorean

            Romanul “De veghe în lanul de secară”, apărut în anul 1951, a fost cea mai importantă operă a scriitorului american Jerome David Salinger. În anul publicării, volumul a devenit bestseller. Cartea a ajuns accesibilă cititorilor români în anul 1990, când a fost publicată la editura Univers. Opera a fost din nou tradusă în limba română în 2005, de Cristian Ionescu, și a apărut la editura Polirom. Salinger era cunoscut pentru firea lui retrasă. Se ferea mereu de atenția publicului și “De veghe în lanul de secară” a fost singurul lui roman publicat. Au mai aparut nuvele de același autor precum “Franny și Zoey”, “Hapworth”, “Dulgheri, înălțați grinda acoperișului” și “Seymour: o prezentare”. Marcat profund de experiența războiului, autorul a scris de asemenea o nuvelă din perspectiva unui soldat, “Pentru Esme - cu dragoste și abjecție”.

            Am intenționat să citesc cartea în vacanța de vară, după ce am observat-o în biblioteca din camera mea și după ce am recunoscut-o printre lecturile recomandate vârstei mele. Am renunțat la idee pe moment, dar...
am ajuns din nou cu volumul în mână în timpul școlii.

            Povestea începe într-o iarnă geroasă, înainte de vacanța de Crăciun, când Holden Caulfield, un băiat de șaisprezece ani, se pregătește să părăsească școala Pencey, de unde este exmatriculat din cauza corigențelor. După un meci de scrimă ratat de la New York, îi face o ultimă vizită bătrânului profesor de istorie și iese în oraș cu doi prieteni. Cînd Stradlater, colegul lui de cameră, se întoarce de la o întâlnire cu o prietenă de-a lui Caulfield, se iscă o ceartă între cei doi.Motivul este fata, pe nume Jane, de care adolescentul este îndrăgostit. Conflictul degenerează într-o încăierare, în care Holden este rănit.Se hotărăște să plece mai repede la New York și părăsește școala în miez de noapte. Ajunge în orașul natal cu trenul și se cazează la un hotel.

            După ce dansează cu niște fete de la un bar, pleacă la Ernie’s, un alt club. Întors la hotel, se întâlnește cu o fată trimisă de liftierul Maurice. Băiatul o plătește, dar ea se întoarce cu liftierul după alți bani. Holden refuză să mai plătească o dată și este din nou bătut. Dimineața, își dă întâlnire cu o prietenă, Sally Hayes. În drum spre Broadway, întâlnește două călugărițe și își caută sora în parc. După piesa de teatru văzută cu Sally, merg împreună la un patinoar. Când băiatul îi propune să fugă cu el, este refuzat și are loc o mică ceartă. Seara, Holden se hotărăște să o viziteze pe Phoebe, sora lui mai mică. Se furișează în apartamentul familiei sale, se întâlnește cu sora lui și apoi petrece restul nopții în casa unui fost profesor ce îl găzduiește. A doua zi, îi trimite un bilet lui Phoebe și îi dă întâlnire la muzeul de artă. Pentru că băiatul a hotărât să plece departe, fetița vrea să-l însoțească. Supărată din cauza refuzului primit, ea îl urmează totuși la grădina zoologică. Holden îi promite că nu va pleca și se simte din nou fericit când o vede învârtindu-se într-un carusel, inocentă și veselă.

            În final, băiatul ajunge într-un spital de boli nervoase. A devenit depresiv din cauza modului brutal în care a făcut cunoștință cu răutatea și superficialitatea lumii. I se oferă o altă șansă de a merge la școală, dar el susține că-i lipsesc aventurile din New York.

            Personajul principal al operei este Holden Caulfield. El reprezintă tipul adolescentului confuz, care se află la granița dintre copilărie și maturitate. Încă naiv și copilăros, băiatul este lovit din plin de egoismul, violența și răutatea lumii adulților. În ciuda întâmplărilor prin care trece, Holden păstrează neatinsă sinceritatea, spontaneitatea și franchețea lui. Disprețuiește persoanele prefăcute ce îl înconjoară. De exemplu, este dezgustat de discuția superficială pe care o poartă Sally cu băiatul pe care îl întâlnește la teatru; de asemenea, nu suportă clișeele din filme, în schimb îi place să citească. O latură paradoxală a caracterului său este reprezentată de micile minciuni pe care le scornește adesea, prin care de fapt ironizează comportamentul celor din jur. Un exemplu este discuția purtată în tren cu doamna Morrow.

            Cea mai importantă persoană pentru Holden este sora lui mai mică, Phoebe. Fetița este inocentă și naivă, dar se consideră matură: doarme în camera fratelui mai mare, D.B., scrie povești și vrea să-l însoțească pe fratele ei în călătorie. Este foarte energică, isteață și încăpățânată; rămâne supărată mult timp pe fratele ei, după ce află că a fost exmatriculat și după ce refuză să o ia în călătorie. Este însă foarte afectuoasă și ține mult la fratele ei.

            O altă fată care înseamnă mult pentru Caulfield este Jane Gallagher. Cei doi s-au întâlnit în vacanța de vară, iar Holden s-a îndrăgostit de ea. Fata e deosebită atât la înfățișare, cât și din punctul de vedere al caracterului. Băiatul o cunoaște pe Jane foarte bine, îi cunoaște chiar strategiile de joc la dame și greșelile pe care le face la golf. Holden ține la Jane foarte mult, de aceea a fost singura persoană în afară de Phoebe căreia i-a arătat mănușa lui Allie, fratele lui mort de leucemie.

            Alte personaje sunt Sally Hayes, tipul fetei comune și superficiale, Ackley, tocilarul ignorat de toți ceilalți și Stradlater, colegul vanitos al lui Holden. Cele două călugărițe, fetele din Lavender Room, Maurice și Sunny, prietenul lui Sally, Luce și domnul Antollini sunt de asemenea personaje episodice.

            Titlul operei, “De veghe în lanul de secară”, este inspirat din titlul unui cântec, “Dacă cineva se întâlnește cu cineva venind prin secară”. La un moment dat, Holden observă un băiețel care a ieșit de la biserică împreună cu familia lui. Părinții îl ignoră complet, iar el fredonează cântecul. Mai târziu, tânărul îi mărturisește lui Phoebe că și-ar dori să fie supraveghetorul unor copii ce se joacă într-un lan de secară; să îi oprească atunci când ar părăsi terenul din neatenție. Astfel este dezvăluit înțelesul titlului: după ce a cunoscut într-un mod brutal lumea adulților, Holden își dorește să-i ajute pe copii, inclusiv pe Phoebe, să-și păstreze inocența.

            Din punctul meu de vedere, cea mai emoționantă parte a cărții este relația specială dintre Holden și Allie, fratele lui mai mic, mort de leucemie. Băiatul îl consideră pe fratele său încă prezent: îi vorbește când se simte singur și trist, îi cere ajutorul în momentele critice și poartă mereu cu el o amintire de la Allie, o mănușă de baseball cu poezii scrise pe ea. Am fost impresionată de suferința lui Holden la moartea fratelui său și de gestul extrem la care ajunge: sparge toate geamurile garajului cu pumnul.

            De asemenea, mi-a plăcut faptul că eroul rămâne altruist și generos după atâtea încercări. Chiar și la sfârșitul aventurilor sale dure, Holden se gândește cum să-i ajute pe alți copii să nu experimenteze răutatea și mizeria de care el a fost șocat. Aceste preocupări scot în evidență caracterul său nobil.

            Pe de altă parte, m-a deranjat în timpul lecturii limbajul vulgar folosit în roman. Înțeleg prezența argoului, ce ajută la construirea atmosferei povestirii, dar îmi displace utilizarea limbajului trivial în narațiuneși în dialog.

            Acțiunea romanului se desfășoarăîn câteva zile, dar detaliile numeroase date de autor dau impresia unei întinderi temporale mai vaste. Cea mai mare parte a aventurilor se întâmplă în New York, orașul natal al lui Holden. Volumul prezintă astfel și atmosfera metropolei, de la hotelurile rău famate până la Central Park și Broadway. Doar primele întâmplări povestite au loc la Pencey.

            Tipul adolescentului neînțeles și dezorientat este prezent și în alte opere, precum „Cititorul din peșteră” de Rui Zink. În acest volum, personajul principal este un adolescent ignorat de părinți, confuz, care ajunge membrul unei cete de hoți. Și în „Povestea lui Desperaux” de Kate DiCamillo există un personaj pe care nimeni nu îl ia în seamă, neînțeles. E vorba despre Miggery Sow, o servitoare de care nu îi păsa nimănui.Holden este diferit de ceilalți adolescenți, tocmai prin sinceritatea și autenticitatea sa. El se opune lumii prefăcute, mincinoase și superficiale. La fel, în „Deodată în adâncul pădurii” de Amos Oz, un băiețel pe nume Nimi are curajul să înfrunte tăcerea tuturor adulților din satul lui. Toți ceilalți copii trăiesc sub semnul misterului și al secretelor, deoarece nimeni nu vrea să dezvăluie taina orașului lor. Nimeni, în afarăde Nimi Ciuhurezu’.

            Le recomand cartea și altor cititori, deoarece dacă nu se vor regăsi în niciunul dintre personaje, măcar vor zâmbi la întâlnirea cu simpatica Phoebe și cu personalitatea ei surprinzătoare.