Iulia Magdău, "Artur şi răzbunarea lui Maltazar", de Luc Besson

 

Este uşor să spui „Vreau să citesc o carte”, dar când trebuie să te mobilizezi şi vezi câte cărţi bune sunt, ţi-e mai greu să o alegi pe cea care cu adevărat ţi-ar plăcea. Dar cred că volumul propus de mine va fi pe placul multora. Lumea nouă, palpitantă din carte dorea să pătrundă prin colţurile minţii mele încă din prima clipă. Cartea, nu mai groasă de 188 de pagini, cuprinde cele două lumi (citiţi recenzia „Artur şi Cetatea Interzisă) şi le descrie intenţionat fantastic.

Volumul începe cu imaginea inocentă a unei albine care zburdă prin curte, în timp ce Artur se antrenează din greu. Când primeşte mesajul „Ajutor” scris pe un bob de orez, ştie că minimoşii sunt în pericol. Din păcate, atunci intervine tatăl, îngreunând situaţia: spune că trebuie să plece în acea zi, astfel încât Artur nu mai poate ajunge la minimoşi. Dar evadând din maşină în drum spre casă, s-a întors fugind la bunici, unde, cu ajutoul bango-matasalilor, reuşeşte să

treacă în lumea minimoşilor. Acolo totul era în regulă, doar Selena, iubita lui, lipsea, fiind plecată la cules de flori. Până să ajungă la palat, Miro i-a istorisit cum şi-a pirdut Selena mama şi cum a umblat singură prin cele 7 ţinuturi. Poveste era pe sfârşite când la poarta palatului apare Selena cu cuţitul la gât şi ghiciţi cu cine în spate: Maltazar, răul în persoană. Nu dorea decât un singur lucru: să treacă în lumea oamenilor. Zis şi făcut, pentru că altfel ar fi ucis-o pe prinţesă. Maltazar trece primul în lumea oamenilor, dar pentru Artur era deja prea târziu: a rămas mic de 2 milimetri pentru toată viaţa. Nimeni nu-l mai putea opri pe Maltazar de la cucerirea lumii.

Lucrul care îmi place cel mai mult la carte este inocenţa pe care o îmbrăţişează autorul descriind aventurile, puterea de redactare atât a cărţii, cît şi a filmelor. Se poate spune că, dintre cele 3 cărţi pe care le-am citit din colecţie, aceasta mi-a plăcut cel mai puţin, poate doar pentru că am citit-o fiind răcită, dar am ajuns să o înteleg şi să-mi placă până la final.

De data aceasta, cartea conţine mai puţine personaje, protagonistul fiind Artur. În acest roman Selena nu este personaj principal, de asemenea nici Moţ, fratele Selenei, deoarece cartea, cum am mai spus, e compusă din istorisirea pierderii mamei Selenei, iar aceasta nu este acţiunea principală a cărţii. Miro, prietenul-povestitor al lui Artur, este mai mult episodic decât secundar. Nelipsitul Maltazar, demonul filelor şi implicit personajul principal-negativ al cărţii, apare către finalul ei, creând dezastru. În rest, personajele sunt episodice sau doar figurante.

Dacă vă simţiţi vreodată singuri şi aveţi nevoie de cineva, copilăria care arde undeva în noi toţi poate să ne ajute. Pentru a o trezi, nu avem nevoie decât de mici stimulenţi, iar ei se găsesc în cărţile pentru copii.