Sânziana Gădălean, "Dama cu camelii" de Alexandre Dumas fiul

Alexandre Dumas fiul a scris un roman romantic, de dragoste, cu totul altfel decât cele de aventuri pe care le-a scris tatăl său. Cartea a apărut în 1848, un an al marilor revoluţii, atins de teribile elanuri romantice. Curentul cultivă imaginaţia şi sensibilitatea, priveşte trecutul istoric cu nostalgie, introduce descrierea naturală în literatură, manifestă interes pentru folclor, introduce personaje din toate mediile sociale, prezintă eroi excepţionali în situaţii excepţionale, promovează o libertate totală a creaţiei şi contribuie la îmbogăţirea limbii literare. După această poveste s-a făcut libretul Traviatei, opera lui Giuseppe Verdi.

Dama cu camelii are caracter autobiografic, fiind un rod al experienţei din viaţa autorului, care era fiul unui scriitor de foileton celebru, şi făcea parte din viaţa mondenă a unui mare oraş. Povestea se desfăşoară în mediul parizian unde

Iulia Magdău, "Artur şi răzbunarea lui Maltazar", de Luc Besson

 

Este uşor să spui „Vreau să citesc o carte”, dar când trebuie să te mobilizezi şi vezi câte cărţi bune sunt, ţi-e mai greu să o alegi pe cea care cu adevărat ţi-ar plăcea. Dar cred că volumul propus de mine va fi pe placul multora. Lumea nouă, palpitantă din carte dorea să pătrundă prin colţurile minţii mele încă din prima clipă. Cartea, nu mai groasă de 188 de pagini, cuprinde cele două lumi (citiţi recenzia „Artur şi Cetatea Interzisă) şi le descrie intenţionat fantastic.

Volumul începe cu imaginea inocentă a unei albine care zburdă prin curte, în timp ce Artur se antrenează din greu. Când primeşte mesajul „Ajutor” scris pe un bob de orez, ştie că minimoşii sunt în pericol. Din păcate, atunci intervine tatăl, îngreunând situaţia: spune că trebuie să plece în acea zi, astfel încât Artur nu mai poate ajunge la minimoşi. Dar evadând din maşină în drum spre casă, s-a întors fugind la bunici, unde, cu ajutoul bango-matasalilor, reuşeşte să

Ana Toşa, "Însemnările prinţesei" de Meg Cabot

Cu singuranță fiecare dintre voi a avut măcar o dată în viață un jurnal sau un caiet  în care să scrie tot ce îi trece prin cap, și cele mai ascunse secrete, pe care nici cea mai buna prietenă nu le-a aflat, un caiet care să te îngrijoreze în momentul în care ai plecat de acasă și îți aduci aminte că l-ai uitat pe birou, la îndemâna oricărui doritor să citească niște secrete noi. Această carte, ÎNSEMNĂRILE PRINȚESEI, este scrisă de către Meg Cabot în anul 2000. Cartea a apărut în România în 2003, la editura Humanitas, tradusă de către Ana-Maria Datcu.

Prima data am auzit de această carte la o prietenă care îmi spunea ca e magică, a ajutat-o să îi placă cititul. Eu personal nu credeam ca există  “carți magice” care te pot face să îți placă să citești. Nu zic că  cititul nu e plăcut și interesant, zic doar că nu  cred în cărți magice. Oricum, am rugat-o să îmi împrumute cartea după ce citisem prezentarea de pe spatele cărții.