Damaris Cernişov, "Zece negri mititei" de Agatha Christie

Romanul poliţist ,,Zece negri mititei” de Agatha Christie a fost publicat pentru prima dată în 1939. Una din traducerile sale în limba română este cea publicată la editura SIGNATA din Timişoara în 1991. Romanul ,,Zece negri mititei” este cea mai cunoscută carte a Agathei Christie.

Toată lumea mă întreabă: ,,Cum ai dat peste această carte?” Ei bine, nu a fost ca de obicei într-o bibliotecă. Mă plimbam într-o zi prin casă, când am intrat în camera fratelui meu şi am văzut pe pat o carte maro închis. Pe copertă era desenat un patefon, iar deasupra desenului scria cu litere de tipar albe
... ,,Zece negri mititei”. Titlul m-a făcut să-mi pun  un semn de întrebare: ,,Oare la ce se referă autoarea când zice ,,zece negri mititei?”. Aşa că, de curiosă ce am fost să aflu despre ce este vorba, am luat cartea de pe pat şi am început să o citesc.

În carte este vorba despre zece persoane cu un trecut discutabil care sunt chemate de un anumit U.N.Owen pe o insulă misterioasă numită ,,Insula Negrului”. Acest domn Owen i-a chemat să petreacă o săptămână pe insulă. După ce toţi cei zece au ajuns pe insulă şi s-au acomodat acolo, chiar din prima noapte au început să moară pe rând, unul câte unul. Cu fiecare invitat găsit mort, dispărea câte o mică statuetă din cele zece aşezate în salonul cel mare. De exemplu, în prima seară, cel mai tânăr oaspete a murit pentru că în paharul din care băuse, cineva îi strecurase cianură. Alt oaspete a murit înecat în mare. Toate aceste întâmplări îi sperie pe oaspeţii rămaşi, care încep să creadă că unul dintre ei este U.N.Owen. Astfel până la sfârşitul săptămânii mor toţi invitaţii. Când poliţia cercetează insula, nu găseşte pe nimeni pe ea, deci nu pot rezolva cazul.

Într-o zi, poliţiştii găsesc pe mare o sticlă, iar în ea o foaie. O deschid, iar pe ea scria cum s-au desfăşurat crimele şi cum unul dintre oaspeţi s-a prefăcut mort şi cum a reuşit să-i omoare pe ceilalţi pedepsindu-i astfel pentru faptele lor rele din trecut. La finalul scrisorii apărea semnătura lui Lawrence Wargrave, adică U.N.Owen.

Personajele cărţii vin din medii diferite, adică unii sunt persoane obişnuite, iar alţii au funcţii înalte cum ar fi: judecători, doctori, secretare şi generali. E greu de precizat cine este personajul principal al acestui roman. Aş spune că e vorba de Lawrence Wargrave, criminalul al cărui nume îl aflăm de abia la sfârşitul cărţii. Totuşi, el nu este cu adevărat un personaj absent. Poate tocmai acest lucru face interesantă cartea: misterul crimelor e dublat de taina care înconjoară numele autorului lor.

Mi-a plăcut  în mod deosebit la această carte titlul care-mi aminteşte de cântecelele pentru copii, chiar dacă subiectul romanului este sinistru. Mi-a plăcut idea autoarei de a prezenta moartea ca pe un joc sadic. De asemenea, acest roman mi se pare interesant pentru că arată inteligenţa deosebită a autoarei, care se joacă cu cititorii ei, asemenea criminalului ce se joacă în volum cu investigatorii.