J. D. Salinger, De veghe în lanul de secară
Damaris Cernişov
Cum am dat eu peste cartea asta? N-a fost nimic
special: am dat peste ea într-o listă de lecturi obligatorii, dată de
profesoara de română de la clasă. Nici prima întalnire concretă nu a fost
spectaculoasă. Când am luat-o de pe raftul bibliotecii, nu mi-a spus nimic
deosebit. Coperta galbenă, fără nicio fotografie, fără niciun desen, nu m-a
atras foarte tare spre lectură. Titlul mi-a sărit însă în ochi, pentru că nu-i
puteam da nicio explicaţie. Am înţeles abia mai târziu, după ce am citit
cartea, că e o metaforă care vine de la titlul unei poezii preferate de
personajul narator. El îşi doreşte să fie...
în viaţă, cel care stă într-un lan de secară, unde se joacă o mulţime de copii, păzindu-i să nu cadă de pe o stâncă din apropiere. Cu alte cuvinte, Holden Caulfield, eroul cărţii, vrea să-i protejeze pe ceilalţi copii de un mare pericol, prin care el deja a trecut. Acest pericol este criza adolescenţei. Holden ar vrea, de fapt, să-i împiedice pe copii să crească. Asta trădează dorinţa lui de a fi veşnic copil.
în viaţă, cel care stă într-un lan de secară, unde se joacă o mulţime de copii, păzindu-i să nu cadă de pe o stâncă din apropiere. Cu alte cuvinte, Holden Caulfield, eroul cărţii, vrea să-i protejeze pe ceilalţi copii de un mare pericol, prin care el deja a trecut. Acest pericol este criza adolescenţei. Holden ar vrea, de fapt, să-i împiedice pe copii să crească. Asta trădează dorinţa lui de a fi veşnic copil.
Holden Caulfield este deci un adolescent rebel,
care se simte înspăimântat de idea că trebuie să crească, să devină adult.
Singurătatea pe care o simte e accentuată de moartea fratelui său, Allie, şi de
faptul că părinţii nu-l înţeleg.
De fapt, romanul povesteşte întâmplările prin
care trece personajul principal, după ce a fost exmatriculat din şcoala de la
Pency. Romanul e scris la persoana 1, fiind o confesiune a personajului
principal. El îşi mărturiseşte revolta şi dispreţul faţă de superficialitatea
unor colegi, dar mai ales a adulţilor. Singurul om matur de care Holden
încearcă să se apropie, este fostul său profesor de istorie, de la care îşi ia
rămas bun după exmatricularea sa din cea de-a treia şcoală.
Înainte ca părinţii lui să afle de acest nou
incident, personajul narator pleacă la New York, unde petrece două zile,
plănuind să fugă de tot de acasă, spre vest. Cea care îl împiedică să o facă
este Pheobe, sora lui mai mică, care vrea să-l urmeze oriunde în lume. Aceată
dorinţă a fetei îl face pe adolescentul de 17 ani să renunţe la planul său,
căci se simte resopnsabil faţă de sora sa.
Finalul romanului îl reprezintă pe Holden
Caulield mai pregătit să accepte viitorul: el se gândeşte la şcoala pe care o
va urma din toamnă. Acest final arată faptul că începe să se maturizeze şi să
iasă din criza adolescenţei.
După părerea mea, personajul romanului ‘’De veghe
în lanul de secară’’ îi reprezintă pe toţi adolescenţii din toate timpurile şi
toate părţile lumii. El trece printr-o criză a comunicării. Părinţii lui par
distanţi şi reci, mai ales după moartea fratelui său, Allie. Problemele
repetate pe care el le are la şcoală sunt, după
părerea mea, nişte îcercări disperate de a atrage atenţia asupra lui.
Personajul acestei cărţi, dovedeşte că are nevoie de afecţiune şi tandreţe, dar
că nu le primeşte în familie şi nici la şcoală.
În opinia mea, autorul pune o notă de optimism în
acest roman, pentru că personajul reuşeşte să-şi exprime sentimentele şi să
comunice prin scris, chiar dacă acest lucru este dureros pentru el: ’’îmi pare rău că am spus povestea atâtor oameni.
Cam tot ce ştiu e că, într-un fel, mi-e dor de toţi de care v-am povestit […].
Nu spuneţi nimănui nimic niciodată. Dacă o faceţi, o să înceapă să vă fie dor
de toţi’’ (pagina 279). În concluzie, să scrii înseamnă să-ţi recunoşti
sentimentele pe care le ai faţă de cei din jur, chiar dacă sunt dureroase.
Acest mesaj este ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la cartea citită.
Recomand călduros tuturor adolescenţilor să
citească această carte pentru că ea descrie problemele noastre, ale tuturor.
Un comentariu:
Draga Damaris,
Desi intalnirea ta cu cartea "n-a fost nimic special" mi-a placut cum ai descris-o. Totodata cred ca ai explicat mesajul cartii foarte simplu si pe intelesul tuturor.
Trimiteți un comentariu