Enya Pete - Angoase, temeri și mirări

J. D. Salinger, De veghe în lanul de secară

Enya Pete

Dacă m-ar fi întrebat cineva despre ce cred eu că e vorba în carte, i-aş fi răspuns că am impresia că e povestea unei ferme americane, în care sigur există un lan de secară şi acolo se întâmplă ceva interesant. Cunoşteam numele autorului şi auzisem destul de des titlul cărţii, dar numai după primele pagini citite mi-am dat seama că mă întâlneam cu o carte unică, nouă, deosebită de tot ceea ce citisem până atunci. Uşor şocantă, din cauza limbajului folosit, cartea m-a captivat prin sinceritatea autorului, încă de la primele pagini. Întânirea cu cartea s-a petrecut  prin...
intermediul Cercului de lectură din cadrul orelor de Limba Română. În acest fel m-am întâlnit cu multe cărţi interesante.

Personajul principal al romanului este Holden Caulfield, un adolescent  care provine dintr-o familie din New York. Holden este elev la şcoala Pencey, din Pennsylvania. Este un adolescent cu aspect firav, slăbuţ, nu prea înalt. Salinger construieşte personajul în aşa fel  încât cititorul poate să pătrundă în mintea lui Holden, fie regăsindu-se parţial acolo, fie condamnându-l pentru alegerile facute. Holden este cam rebel şi nu respectă aproape nicio regulă, nu învaţă, foloseşte un limbaj vulgar, argotic, consumă alcool, în ciuda faptului că îi face rău, fumează excesiv, cheltuieşte pe ţigări şi alcool toţi banii primiţi de la părinţi şi de la bunica sa. Holden trece printr-o serie de episoade de angoase, temeri şi mirări. Problemele lui sunt rezolvate fie  prin revoltă sau prin negare, fie prin ignorarea lor. Dă impresia că ar dori să rămân veşnic un copi, fără responsabilităţi, fără să aibă nimic de făcut şi să nu-i impună nimeni vreun stil de viaţă strict. Holden este elev la a treia şcoală, după cele două exmatriculări precedente, din şcolile unde fusese elev.

Holden este negativist şi dă impresia că nimeni şi nimic nu-i este pe plac. El critică pe toată lumea, foloseşte un limbaj de mahala, forţat şi vulgar. Este depresiv, are impresia că va muri curând, imaginându-şi propria înmormântare şi întristându-se singur. El se ascunde de părinţi întocmai ca un fugar. Singura fiinţă în care are încredere este sora lui mai mică, Phoebe, elevă în clasa a IV-a, care e foarte inteligentă şi care îl iubeşte, la rându-i. Holden are îndredere deplină în ea şi îi mărturiseşte toate prostiile făcute, inclusiv dorinţa sa de-a fugi în lume. Dragostea pentru sora lui impresionează cu atât mai mult cu cât el dă impresia că urăşte pe toată lumea şi chiar se ceartă cu toţi. Holden este un singuratic, preferă izolarea, e enervat de gesturile celorlalţi. Nu suportă înfrângerea, preferând să se ia la bătaie, într-un raport inegal de forţe, cu un coleg care se întâlnea cu fata pe care o iubea el, pe nume Jane. Ca de obicei, Holden pierde, fiind bătut într-o luptă pe care el însuşi a provocat-o, aşa cum face în toate situaţiile neplăcute în care e implicat. Dorinţa lui secretă, de a veghea copiii care se joacă în lanul de secară imaginar, de a sta de pază pentru a-i ocroti, denotă un caracter bun, disimulat în spatele unui comportament rebel şi negativist. Arogant, dispreţuitor, neîncrezător, depresiv şi indisciplinat, Holden aspiră, în taină, la o tihnă undeva, departe, într-un lan de secară. Dorinţa lui de libertate şi lipsă de încorsetare se desprinde din fiecare acţiune întreprinsă. Faptul că nu se poate supune normelor, că nu poate suporta un regim de viaţă impus de alţii, că nu-i place cam niciun coleg de şcoală, găsindu-le tuturor defecte: unul are acnee, altul miroase urât, altul e respingător, etc, demostrează că Holden doreşte o viaţă fără constrângeri, departe de agitaţia marilor oraşe, fără norme stricte de comportament, într-o deplină libertate. Dar acest lucru este imposibil, deoarece şcoala e obligatorie şi oamenii trebuie să accepte şi să respecte normele de conduită socială. E imposibil să rămâi copil, viaţa îşi continuă cursul şi ieşirea din copilărie e suportată greu de către Holden, în mare măsură din cauza refuzului de a se supune  responsabilităţilor vieţii de adult. Conflictul interior,  o adevărată luptă care se dă în personajul principal, e exprimat prin negarea a tot  ce se petrece, prin fugă, prin aroganţă şi limbaj agresiv, urât, prin enervare, depresie şi fuga de responsabilităţi. E impresionantă singurătatea lui Holden şi  nevoia sa disperată de a căuta compania oamenilor, de a socializa, de a se simţi acceptat şi iubit. Dar dacă pentru aceasta trebuie să poarte măşti sociale, el preferă sinceritatea şi devine agresiv şi neplăcut, certându-se cu oamenii.

Phoebe este sora mai mică a lui Holden şi este singura persoană cu care acesta are o relaţie normală. E singura căreia Holden îi dezvăluie visul său, care stă la baza titlului acestui roman captivant. Phoebe este o fată inteligentă, cuminte, înţeleaptă, care îl iubeşte pe Holden şi pe care Holden o adoră. E o înţelegere uimitoare între cei doi fraţi, mai ales că Holden nu se prea înţelegea cu nimeni, în general. Phoebe e elevă în clasa a IV-a. Ea este dispusă să îl ajute atunci când acesta se hotărăşte să îşi ia destinul în mâini şi să fugă în lumea mare. Comportamentul surorii mai mici impresionează. Phoebe e stăpână pe o situaţie pe care Holden, în ciuda aparentei sale hotărâri  de nestrămutat, de a pleca în lumea largă, nu o poate înfăptui. Gestul lui Phoebe de a-i pune la dispoziţia fratelui aflat în încurcătură economiile ei pentru cadourile de Crăciun impresionează şi dovedeşte un suflet nobiI şi o totală lipsă de egoism. De asemenea, ea se hotărăşte să îl însoţească şi să-i fie alături, oricât de riscantă şi primejdioasă ar fi părut o fugă de acasă. Încrederea reciprocă stă la baza sentimentului fratern dintre cei doi, iar Phoebe se dovedeşte mai matură şi mai înţeleaptă decât Holden. Ea doreşte să-i  fie aproape pentru a-l ajuta, văzând că el se bagă în toate în toate încurcăturile posibile.

De veghe… este un roman al maturizării, în care lupta personajului principal, între a rămâne copil şi a fi adult cu responsabilităţi este valabilă în cazul multor adolescenţi şi fiecare se regăseşte, într-o măsură mai mare sau mai mică, în Holden. Fiind un roman al căutării de sine din anii adolescenţei, eu îl recomand celor de vârsta mea.