Anca Vlas - Un copil în piele de adult

J. D. Salinger, De veghe în lanul de secară

Anca Vlas

Când m-am întâlnit prima dată cu cartea am simţit o oarecare distanţă faţă de ea deoarece nu am înţeles semnificaţia titlului ;i leg[tura cu conţinutul cărţii. Dar în momentul în care am descoperit subiectul, nu am putut renunţa la ea până când nu am terminat-o.

În carte, scrisă la persoana I, este vorba despre peripeţiile unui adolescent de 16 ani pe nume Holden Caulfield care povesteşte despre ultimele lui zile petrecute la şcoala Pencey înainte de a fi exmatriculat. A rămas corigent la 4 din 5 materii. Se relatează despre zilele petrecute singur în New York fără să meargă acasă, deoarece nu vroia ca părinţii săi să afle că a fost dat afară din şcoală chiar înainte de Crăciun.

Aventurile încep când...
el era încă la Pencey, dar cea mai mare parte din acţiuni au loc dupa plecarea sa în New York.Personajul principal trece printr-o perioada dificilă a vieţii sale în care multe sentimente şi ganduri îl încearcă şi în puţinul timp petrecut într-un oraş mare precum New York începe să cunoască realitatea plină de oameni mincinoşi, profitori, „perverşi”, după cum spune el, şi învaţă că viaţa nu e aşa uşoară  precum crede. Aceste zile el şi le petrece prin hoteluri, baruri, fumând şi consumănd mult alcool. Risipeşte foarte mulţi bani făcându-şi de cap.

Într-un final reuşeşte să se întâlnească cu sora sa mai mică, Phoebe, şi ea îl convinge pe Holden să se întoarcă acasă, deşi el a hotărât să plece departe, unde să nu-l găsească nimeni.

Personajul principal al romanului este Holden. El provine dintr-o familie înstărită formată din mama, tatăl şi patru copii, dintre care unul a murit de leucemie. Ceilalţi copii sunt Holden, D.B care este mai mare decât Holden şi este scriitor la Hollywood, Allie care era mai mic decât Holden şi era de asemenea un scriitor de poezii, fratele mort, şi Phoebe, o fetiţă care era în clasa aIV-a.

Alte personaje secundare sunt colegii lui Holden de la Pencey şi anume colegul său de cameră, Stradlater, şi vecinul său de cameră, Arckley, un băiat care îsi roade unghiile, care pute şi care este mai prost, după cum îl caracterizează Holden.

Prietenii lui Holden sunt Jane Gallagher, care este totodată fata de care este îndrăgostit Holden, Sally şi un coleg de la Whooton, fosta şcoală unde a învaţat Holden. Celelalte personaje secundare sunt profesorii săi, unul de la Pencey, Domnul Spencer, care a fost profesorul de istorie al personajului principal şi Domnul Antolini, fostul lui profesor de engleză.

Sunt şi alte personaje episodice cum ar fi Maurice, liftierul de la un hotel în care stă el când merge în New York, şi prostituata care împreună cu Maurice  îl obliga pe Holden să le dea 15 dolari. Alte personaje de acest tip sunt cele trei fete pe care le întâlneşte la barul aceluiaşi hotel, taximetristul care l-a dus la in cabaret, proprietarul cabaretului.

Un rol nesemnificativ îl au soţii Lunt, doi actori pe care Holden nu îi suporta şi care îl înfuriau fiindcă îşi jucau rolurile prea bine.

Pentru mine, de-a lungul cărţii, a existat o mare confuzie în legătură cu titlul acesteia care nu avea nimic în comun cu conţinutul textului. Mereu au existat multe întrebări la care ştiam că voi descoperi răspunsul pe parcurs şi de aceea am citit pe nerăsuflate cartea. Am fost surprinsă să aflu, spre final, că totul a fost legat de o simplă replică dată de personajul principal, Holden, care a răspuns la o întrebare normală adresată de sora sa şi anume: ce meserie ar dori să aibă când va fi mare. În acel moment Holden i-a spus că şi-ar dori să fie de veghe într-un lan de secară.

În „De veghe în lanul de secară” am întâlnit momente emoţionante, care m-au ţinut cu sufletul la gură, dar cel mai tare mi-a plăcut faptul ca adesea mă simt în aceeaşi poziţie ca şi personajul principal şi pot să spun că în multe dintre faptele şi vorbele sale m-am regăsit în el. Ce nu mi-a plăcut a fost că uneori Holden se considera un adult capabil să ştie orice şi din această cauză multe dintre deciziile pe care le-a luat nu au fost corecte şi se putea observa că încă era un copil în ciuda aparenţelor.

Din punctul meu de vedere, această carte este potrivită pentru orice tânăr adolescent care încă nu se cunoaşte aşa cum pretinde că o face şi de aceea o recomand tuturor adolescenţilor, dar şi părinţilor sau adulţilor care îsi doresc o lectură plăcută care să îi facă să-şi aducă de aminte de adolescenţa lor şi să realizeze că atunci când eşti tânăr poţi face greşeli fără să îţi dai seama şi că de cele mai multe ori sfatul parintesc este cel mai demn de urmat.