J. D. Salinger, De veghe în lanul de
secară
Sânziana Gădălean
Prima
oară când am auzit de cartea De veghe în lanul de secară a fost de la o
prietenă care o citea. A zis că sigur mi-ar plăcea, iar după ce mi-a citit
câteva pasaje din carte am luat-o de la bibliotecă imediat şi am şi terminat-o
în aceeaşi zi. Apoi am primit-o la şcoală la cercul de lectură.
Personajul
principal Holden este un adolescent ca oricare altul care trece prin crizele
specifice vârstei şi răspunde tentaţiilor (fumează, bea). El citeşte şi ar
putea fi foarte bun la şcoală, însă falsitatea tuturor de care îi este greaţă
şi lipsa de stimulare îl fac...
un marginal. El este înconjurat de oameni falşi si plini de interese. Mă regăsesc adesea în acest băiat care vede dincolo de aparenţe şi poate aprecia anumite lucruri pe care alţii nici nu le pot vedea .Şi ca el am adesea momente în care simt că oamenii nu mă înţeleg. Holden poartă o şapcă roşie mereu, pentru a ieşi în evidenţă, ca să fie băgat în seamă. Asemenea oricărui adolescent cere atenţia părinţilor şi prietenilor. Mă regăsesc în acest personaj destul de des, de aceea de câte ori am ocazia răsfoiesc cartea.
un marginal. El este înconjurat de oameni falşi si plini de interese. Mă regăsesc adesea în acest băiat care vede dincolo de aparenţe şi poate aprecia anumite lucruri pe care alţii nici nu le pot vedea .Şi ca el am adesea momente în care simt că oamenii nu mă înţeleg. Holden poartă o şapcă roşie mereu, pentru a ieşi în evidenţă, ca să fie băgat în seamă. Asemenea oricărui adolescent cere atenţia părinţilor şi prietenilor. Mă regăsesc în acest personaj destul de des, de aceea de câte ori am ocazia răsfoiesc cartea.
Titlul
este un vers dintr-un cântec pe care i-l cântă Caulfield surorii sale, Phoebe.
Eu cred că înseamnă că stăm singuri, ducând dorul celorlalte persoane, dar
facem asta pentru a ne proteja sau pentru a-i proteja pe ceilalţi .Mai înseamnă
că putem fugi din noi pe câmpuri sau că vorbim prostii. Pentru mine titlul
înseamnă că protejăm pe ceilalţi sau ne sacrificăm, iar la final ajungem exact
ca Holden, epuizaţi nervos si dezamăgiţi de lume.
Mi-a
plăcut metoda de narare pentru că a reuşit să-mi câştige atenţia şi m-a făcut
să mă gândesc mai multe la mine, la cine sunt şi la ce vreau. Mi-a plăcut şi
personajul principal care e complex. Îmi place că nu e siropos, cu amor patetic
şi probleme false. Tratează probleme adevărate pentru persoanele care nu stau
toată ziua să vorbească despre prostii şi vor să fie exact ce sunt.
Nu
cred că am un lucru care să-mi displacă.
Am
asemănat cartea cu romanul lui Eliade, „Romanul adolescentului miop”, pentru că
tratează ambele tema adolescentului care nu suferă de ochii lumi, ci care este
respins, nu se înţelege cu ceilalţi şi suferă pentru neştiinţa şi ignoranţa ce
îl înconjoară.
Cartea
merită citită, dar nu cred că este adresată tuturor, mai ales personajelor la
care se face referire gen Stradlater. Cartea trebuie citită pentru că multe
generaţii au avut această carte ca referinţă şi sper că multe o vor mai avea.
Cartea asta te pune în stare de veghe.
3 comentarii:
Draga Sanziana,
daca ti-as spune ca mi-a placut totul, probabil ca nu m-ai crede. De aceea ma rezum sa-ti spun ce mi-a placut cel mai mult la recenzia ta. In primul rand, am apreciat felul in care l-ai prezentat pe Holden si regasirea propriei persoane in carte. In al doilea rand, mi-a placut interpretarea originala a titlului, care m-a facut sa vad cartea dintr-o alta perspectiva. Nu in ultimul rand, as lauda recomandarea pentru lectura acestei carti care (ca sa te citez) "te pune in stare de veghe". Ca o concluzie, sa mai adaug ca m-ai convins sa o citesc (daca n-as fi facut-o deja).
Din pacate, mi-a luat-o Nona inainte. Ai facut o recenzie frumoasa si mai ales originala. Partea cu explicarea titlului mi-a placut in mod deosebit deoarece, cum a zis si Nona, m-a facut sa vad cartea dintr-o alta perspectiva.
Ajung si eu, coada trupei, sa imi exprim aprecierea. Sanzi, imi place modul tau de a scrie, e foarte...original( asta e, la plagiez pe "Nonuta" si "Iuliuta").
Trimiteți un comentariu