bursuc

bursuc

joi, 9 februarie 2012

Enya Pete: “La răscruce de vânturi” de Emily Brontë



“La răscruce de vânturi”, singurul roman al scriitoarei engleze Emily Brontë, a apărut pentru prima oară în 1847,  în Anglia, dar nu a fost bine primit de către public. Astăzi, cartea e tradusă în multe limbi şi e iubită şi citită de generaţii întregi de admiratori ai stilului şi poveştii scrise de Emily, sora scriitoarelor Charlotte şi Anne Brontë. Exemplarul citit de mine a apărut în anul 2009 la Editura Adevărul Holding, în traducerea Henriettei Yvonne Stahl. Cu un an înainte, în 2008, romanul apărea la Editura RAO, iar în anul 1991 la Editura Tribuna Craiova. Cartea a apărut şi în 1968, la Editura ELU, în două volume.
În lista de lecturi pentru vacanţa de vară, dată de doamna profesoară la Cercul de lectură, era şi acest titlu, dar...
am ocolit mereu cartea şi n-aş putea spune de ce. Acum cred că am făcut bine lăsând-o pentru serile lungi şi frigul zilelor cenuşii, de iarnă. E o atmosferă potrivită pentru a citi singurul, dar deosebitul roman al  scriitoarei engleze Emily Brontë. A mai contribuit la luarea deciziei de-a citi cartea şi mama, căreia îi plac scrierile surorilor Brontë, dar şi ecranizările după carte, multe şi fiecare, parcă, altfel. Lucru care te pune pe citit, fie şi doar pentru a vedea cum mereu cartea e mult mai bună decât filmul!
Acţiunea romanului este desfăşurată pe o durată de 20 ani şi e plasată la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în Anglia. Se presupune că locul acţiunii i-a fost inspirat scriitoarei de Yorkshire-ul natal, unde tatăl său, irlandez de origine, se stabilise ca pastor. Povestea de dragoste şi răzbunare dintre Catherine şi Heathcliff e narată de doi martori oculari: domnul Lockwood, un gentleman retras, care doreşte să închirieze domeniul şi fosta servitoare a Catherinei, Nelly Dean, care îi povesteşte acestuia despre cei care au locuit sau încă mai locuiesc în casa de la ”Răscruce de vânturi”, unde acesta fusese găzduit şi petrecuse o noapte de coşmar. Emily Brontë creează două domenii opuse  ca aşezare şi mod de viaţă al locatarilor.  Domeniul ”La răscruce de vânturi” e locuit de familia Earnshaw, iar la  ”Thrushcross Grange” trăiesc  membrii familiei Linton. Familia Earnshaw are doi copii, pe Hindley şi pe Catherine, cărora li se alătură ciudatul copil orfan, cu aspect de ţigan,  adus de tatăl lor şi botezat ” Heathcliff”, care înseamnă ”stâncă aridă” într-o traducere aproximativă. Familia Linton are, de asemenea, doi copii: un băiat pe nume Edgar, a cărui soră se numeşte Isabella. Pe cât de sălbatic e  Wuthering Heights (La răscruce de vânturi), situat în mijlocul naturii, între vânturi năpraznice şi departe de alte aşezări, pe atât de domol, aşezat în vale, bine protejat de gard şi îngrijit e domeniul Thrushcross Grange. Hindley şi Catherine Earnshaw, precum  şi fratele vitreg, Heathcliff, sunt personaje cam sălbatice, nonconformiste, uneori violente şi pasionale, în timp ce vecinii din vale, familia Linton, sunt oameni aşezaţi, civilizaţi şi paşnici, care trăiesc în pace, confortabil.
Problemele familiei Earnshaw încep odată cu aducerea în casă a ciudatului orfan Heathcliff, copil cu ochii măslinii şi  pielea închisă la culoare, care vorbea o limbă necunoscută. În timp ce Catherine se ataşează de el, Hindley îl urăşte de la prima vedere. Povestea de dragoste dintre Catherine şi Heathcliff are, astfel, un început, dar nu va avea niciodată sfârşit. Hindley este trimis la şcoală, timp în care sora sa şi Heathcliff aleargă liberi, ca nişte hoinari, prin sălbătica natură care înconjoară domeniul. După moartea părinţilor săi, Hindley se întoarce, căsătorit, acasă. Din păcate, singura fiinţă care pare să îl fi iubit şi pe care a iubit-o, adică soţia sa, moare la naşterea fiului lor, Hareton. Hindley devine un stăpân monstruos, care îl trimite pe Heathcliff la munca de jos, ca servitor, lovindu-l şi umilindu-l. Dragostea dintre Catherine şi Heathcliff devine mai puternică tocmai din cauza acestor măsuri tiranice. Totuşi, ea se căsătoreşte cu Edgar Linton, pe care îl cunoaşte în urma hoinărelilor pe care le face cu Heathcliff prin împrejurimile casei Lintonilor. Acolo, Catherine descoperă modul de viaţă victorian, eleganţa, stabilitatea şi luxul, fiind fascinată pe moment şi dorind, pentru prima dată, o viaţă stabilă social şi material. Heathcliff pleacă plin de ură şi supărare, dar revine foarte schimbat,  frumos, elegant şi bogat. Catherine, care îşi trădase iubirea şi convingerile de viaţă,  suferă cumplit când Heathcliff, dispreţuitor, se răzbună pe ea, după ce îi reproşează că l-a trădat. Acesta pleacă cu cumnata sa, Isabella, cu care se va şi căsători. Catherine şi Edgar Linton au o fată, pe Cathy, la naşterea căreia Catherine moare. Mânat de dorinţa de răzbunare, după ce o umileşte şi pe soţia sa Isabella (care moare după 13 ani), Heathcliff dobândeşte, prin viclenie, ambele domenii. Între timp, Cathy şi Hareton, fiul lui Hindley, se împrietenesc şi hoinăresc liberi prin împrejurimi, aşa cum făceau cândva Catherine şi Heathcliff. Heathcliff o sechestrează şi o căsătoreşte silit pe Cathy cu fiul său, bolnăviciosul Linton, pentru a obţine toată averea familiei Linton. Cathy e lăsată să îşi vadă bietul tată doar înainte ca acesta să moară neîmpăcat. Apoi moare şi Linton, dar şi Heathcliff însuşi, cu nervii zdruncinaţi şi sperând să se reîntâlnească cu iubita sa moartă, Catherine. Moartea lui Heathcliff îi eliberează pe Cathy şi Hareton, care hotărăsc să se mute la Thrushcross Grange şi să închidă domeniul ”La răscruce de vânturi”. Romanul se termină în această notă optimistă, iar dragostea înlocuieşte ura şi lasă loc speranţei şi binelui.   
 Personajele principale ale romanului sunt Catherine şi  Heathcliff, a căror dragoste a devenit celebră şi constituie firul poveştii. Aproape toate cele 366 de pagini ale cărţii sunt străbătute de sentimente puternice de iubire şi ură, prietenie şi duşmănie, răzbunare şi pasiune. Catherine este devotată iubirii sale pentru Heathcliff şi îi mărturiseşte servitoarei Nelly Dean că Heathcliff este, de fapt, ea însăşi şi că o viaţă în absenţa acestuia ar însemna, de fapt, moartea. Ceea ce s-a şi întâmplat, în urma căsătoriei acestuia cu Isabella, sora lui Edgar Linton. Catherine  a murit la naşterea fiicei sale, dar autoarea arată că ea nu a vrut să lupte cu o boală, fiind  extrem de tristă. Heathcliff e mânat de dorinţa de răzbunare, care îl ţine, practic, în viaţă, dar într-o existenţă lipsită de sens. El  se răzbună pe Hindley pentru că l-a batjocorit, apoi pe Catherine pentru că l-a trădat, dar şi pe Cathy, pentru că e dovada vie a trădării iubitei sale. Se răzbună fără un motiv întemeiat şi pe Edgar Linton, care se căsătorise cu Catherine pentru că ea dorise acest lucru. El duce o viaţă dominată de ură pentru şi dinspre cei din jur. Mi s-a părut tragic că o iubire ca cea dintre Heathcliff şi Catherine poate să se transforme în sete de răzbunare, în urma marii greşeli săvârşite de Catherine. Citind cartea, observăm că personajul Catherine este contradictoriu. Ea dă dovadă, uneori,  de răutate, îngâmfare şi e încrezută. Acasă se comportă sălbatic fără maniere, dar în timp ce e în vizită la familia Linton se preface că e o mică lady şi e atrasă de toate lucrurile pe care le considera fleacuri: haine, coafuri, jocuri de societate, bani, maniere. Ceea ce nu i se poate reproşa este statornicia şi sinceritatea sentimentelor. Ea l-a iubit numai pe Heathcliff şi nu a negat niciodată acest lucru. Heathcliff are sentimente de ură doar pentru ceilalţi, socotindu-i vinovaţi pentru drama sa, dar continuând să o iubească pe Catherine. În final, moartea sa i-a readus, simbolic, împreună pentru totdeauna. Ambii sunt personaje pline de pasiune, au aceeaşi dragoste pentru libertate şi plimbări în natură, pentru hoinăreli în spaţiile deschise şi bătute de năprasnicele  vânturi, departe de oameni şi de regulile impuse de societate.

Titlul cărţii este însuşi numele domeniului locuit de Catherine şi Heathcliff, eroii principali ai acestui roman. ”La răscruce de vănturi” este cel mai nimerit nume pentru o casă situată pe o culme, în mijlocul naturii sălbatice şi pustii, unde vântul suflă nemilos şi sinistru în serile reci şi ploioase. Casa masivă, decorată cu gargui groteşti, având doar un gard viu, mâncat pe alocuri de vite, este locul desfăşurării celei mai importante părţi a acţiunii. Atmosfera romanului, sumbră şi sinistră, subliniază numele domeniului şi zgomotul făcut de vântul care bate din toate direcţiile. Astfel, povestea se petrece atât pe domeniul ”La răscruce de vânturi”, cât şi la o răscruce a tuturor vânturilor, aşa cum şi dragostea, ura şi răzbunarea personajelor parcă ar fi influenţată de acest şuier năpraznic din pustietate.
Romanul lui Emily Brontë este unul deosebit, pe care eu îl recomand oricui, fie pentru a se întâlni cu o carte care impresionează, fie pentru a-l reciti. Romanul este cunoscut, citit, apreciat, ecranizat în multe versiuni cinematografice şi chiar jucat în adaptări pentru scenă, la teatru. Personal, aşa cum am mai menţionat, am fost impresionată de atmosfera creată de scriitoare, care subliniază prin teribilul vânt şi imaginile sumbre, sentimentele şi întâmplările povestite.
Aş face o comparaţie cu romanul ”Coraline” al lui Neil Gaiman. Doresc doar să subliniez modul în care această atmosferă de groază subliniază acţiunea, romanele având subiecte total diferite. Ambele sunt dominate de o atmosferă care cred că se poate numi ”gotică” şi care învăluie totul în mister.

“La răscruce de vânturi” este un roman de dragoste, o carte foarte bună şi originală, care cred că merită citită sau recitită de toţi.



Niciun comentariu: