Iulia Magdău, „Artur şi cetatea interzisă” de Luc Besson

Încă de la prima carte citită pentru cercul de lectură, colecţia „Artur” mi-a trezit dorinţa de a afla totul despre lumea nouă care se deschidea în faţa ochilor mei, lumea minimoşilor. Chiar dacă nu am avut timp atunci, cartea mi-a rămas în minte, deci, m-am decis ca prima carte la alegere despre care să scriu să fie cea de-a doua creaţie din colecţie, Artur şi cetatea interzisă, ea fiind scrisă de Luc Besson. El s-a născut în 1959 şi este regizor, scenarist şi producator. A debutat ca scriitor în 2002, cu volumul pentru copii „Artur şi minimoşii”, urmat de „Artur şi cetatea inerzisă”(2003), „Artur şi răzbunarea lui Maltazar”(2004), „Artur şi războiul celor două lumi”(2005). La sfârşitul anului 2006 a apărut, în regia lui Luc Besson, filmul „Artur şi minimoşii”, acum fiind disponibile toate cele patru flme. Carţile au apărut la noi la editura Rao, în anul 2006, şi au fost traduse de Irina Pricop.

În mare, în carte este vorba despre...
trei personaje (Artur, Selena şi Moţ), care se aventurează spre ţinuturi necunoscute, din motive diferite.

Aventura lui Artur, Selena şi Moţ începe din momentul în care ei merg de-a lungul unui tunel în care Artur şi Selena discută despre cum ar trebui să fie soţul Selenei, fata regelui din Ţinutul Întâi. Tunelul ducea către locul cel mai întunecat al zonei, Ţinutul Intrezis. Ajunşi la capătul tunelului, trebuie să coboare într-o prăpastie, unde, chiar dacă îi era frică, Moţ  coboară şi el. Dincolo de prăpastie era faimoasa Piaţă din Necropolis, unde, din cauza lui Artur, s-a iscat un scandal, iar ei au trebuit să fugă, deoarece erau urmăriţi. Fugind, ajung la poarta palatului lui Maltazar, unde Selena îl sarută pe Artur ( adică îl ia de soţ) şi îi spune că drumurile lor se despart acolo. Ea trece poarta crezând că îi lasă pe Artur şi Moţ în siguranţă, dar nu este aşa: fiul lui Maltazar îi ia ostatici pe amândoi şi îi închide într-o temniţă cu un bătrân care se dovedeşte a fi chiar bunicul lui Artur. În acest timp, Selena eşuează în faţa lui Maltazar şi este şi ea închisă cu Artur, Moţ şi bunicul în temniţă. Maltazar îi invită pe toţi la o „masă festivă”, unde ei erau invitaţii de onoare. De fapt ei erau invitaţi acolo doar ca să vadă cum poporul Selenei moare înecat (minimoşii nu ştiu să înoate). Maltazar le dă drumul, spunându-le că sunt liberi să plece spre poporul Selenei prin tuburile pe unde urma să meargă apa către Ţinut. Evident, toţi erau deznădăjduiţi deoarece nu aveau nici o şansă să ajungă departe. Cu tote astea, Artur  îi convinge să alerge, dar când toţi obosec descoperă ultima lor şansă de scăpare: maşina lui Artur, pierdută în tub. Aşa că se urcă cu toţii în maşină şi învârt cheia. Ajungând la poarta palatului, ţipă să li se deschidă poarta. Au intrat în Ţinut cu apa pe urmele lor. Dar atunci a apărut o altă problemă: plecarea lui Atur şi a bunicului lui. Mai era puţin şi se închidea portalul, aşa că s-au grăbit. Primul care a trecut a fost bunicul, iar Artur a trecut imediat după ce a încălcat protocolul şi a sărutat-o pe Selena. Ajunşi sus, în lumea noastră, Archi, bunicul lui Artur, trebuie să semneze nişte acte, iar lui Artur îi revine sarcina cea grea de a găsi comoara, adevărata cauză a expediţiei. Pentru a o găsi, Artur aşteaptă un semnal de la un prieten subteran pe nume Mino, pentru a localiza poziţia rubinelor din comoară. Iată că semnalul vine. Dar nu reuşeşte să ajungă cu mâna la rubine, ele fiind foarte jos, aşa că aruncă o minge în groapă, inundă locul şi farfuria începe să plutească pînă ajunge la suprafaţă. Artur ia rubinele şi i le dă bunicului, iar acesta îi plăteşte datoria lui David. În final este un episod pe care vă las să îl descoperiţi singuri.

Personajele cărţii sunt puţine, dar au roluri importante. Eroul cărţii este Artur, un băieţel drăgălaş de numai zece ani care salvează lumea. În ziua descrisă în carte el se căsătoreşte, în lumea minimoşilor are aproape o mie de ani. Selena, proaspăta lui soţie este o fată curajoasă de care Artur se îndrăgosteşte de prima dată când o vede, într-o poză. Moţ, fratele mai mic şi mereu flămând al Selenei, este mai fricos decât sora lui, dar totuşi i-a ajutat pe cei doi tineri în călătoria lor. Era destul de grăsuţ şi îi plăceau mult preparatele din ouă de insecte, preparate de care Artur era dezgustat. Mino şi tatăl lui, Miro erau amândoi soboli, ceea ce înseamna că, la fel ca tot neamul lor, erau semi-orbi, deci nu vedeau în depărtare. Dar un sobol calculează foarte repede, deci cu asta l-a ajutat micul Mino pe Artur. Maltazar este personajul negativ al carţii, el e foarte rău. Are trupul mutilat de un sărut otrăvit, care i-a afectat şi sănătatea. Este malefic şi rău şi are un fiu pe nume Întunericitul, pe care îl lasă să moară înecat. Întunericitul era pe urmele tatălui său, dar totuşi în el nu era atâta cruzime. Archi, bunicul lui Artur, era un om de ştiinţă deştept şi realist, care credea că viaţa nu are sens fără să glumeşti. Tot el a inventat şi sistemul de irigaţie, cel format din tuburi şi paie. Bătrânul a dispărut timp de 4 ani în lumea minimoşilor, fiind prins de Maltazar, dar cu ajutorul lui Artur evadează. Mami, este bunica lui Artur, Mami fiind porecla ei. Ea l-a crescut pe Artur, 4 ani chiar fără soţul ei. Este o femeie puternică, o bătrânică care îşi iubeşte nepotul ca oricare alta, dar este ieşită din comun prin faptul că are foarte mare încredere în nepoţelul ei, şi are mare dreptate!

       Titlul se referă la numele eroului cărţii, adică Artur, iar subtitlul la locul unde se desfăşoară, adică „Cetatea Interzisă”.

       A fost o carte palpitantă, care m-a ţinut cu sufletul la gură, ca dovadă că am citit-o în două zile şcolare. Partea care mi-a plăcut cel mai mult a fost cea în care eroii s-au sărutat pentru prima dată, deoarece a fost neaşteptat şi romantic. Nu au existat parţi care să nu-mi placă. Cartea a fost scrisă pe limbajul copiilor, deci este uşor de citit. După părerea mea, cartea este foarte interesantă şi educativă. Cred că oricare cititor poate să găsească ceva, cât de mic, bun în catea asta, aşa că o recomand cu căldură tuturor.