Alex Oprinca: "Numele trandafirului" de Umberto Eco

Numele Trandafirului de Umberto Eco a fost publicată prima dată in anul 1980 de editura Fabbri-Bompiani . Cartea a primit Premiul pentru cea mai bună carte a anului și Premiul Strega în 1981.


Autorul Umberto Eco s-a remarcat şi prin alte opere epice , cum ar fi Baudolino , Insula din ziua de ieri , Pendulul lui Foucaul .


Eco este autorul unei cărţi foarte misterioase. Acţiunea are loc intr-o abaţie din Italia in care un calugar pe nume William din Baskerville este chemat sa ancheteze o crima misterioasă.William(sau Guglielmo , depinde de editura) este insoţit de...
un novice de la o abatie din Melk pe nume Adso.In această abaţie ei au stat timp de şapte zile şi , trebuie să vă spun că aici timpul era organizat dupa programul slujbelor Benedictine: Matutini (intre 2,30 si 3 noaptea) , a 2-a era Laudi(între 5 si 6 dimineaţa), a3-a era Prima(pe la 7,30) , a 4-a era Terţia , a 5-a era Sexta a 6-a era Nona , a 7-a era Vesper si ultima era Completa.


De cum au ajuns la abatie , William a dat dovada de foarte multa inteligenţă şi logică recuperându-i calul lui Abbone (abatele) pe nume Brunello.După masă , abatele a stabilit nişte reguli : el putea sa intre peste tot (ceilalţi călugări nu aveau acest drept) si putea sa interogheze pe oricine , dar nu avea voie in bibliotecă(unde se ascundea criminalul, dar abatele nu ştia asta).Cu timpul mor mai mulţi călugări in mod misterios şi toţi erau cu degetele negre şi limba neagră , ceea ce l-a făcut pe William să creadă că ei erau otraviţi . In primele 6 zile au murit 7 oameni , exceptând ultima zi în care a avut loc un incendiu şi au murit câteva zeci de oameni. In abaţie William se întâlneşte cu un vechi prieten pe nume Ubertino din Casale despre care credea că a murit in exil .


Incă din a 4-a zi abatele i-a cerut lui William să grăbească ancheta pentru că la abaţie vor sosi două ordine religioase mari , benedictinii şi franciscanii , ele nu voiau sa fie deranjate de nişte crime. Între timp Adso se indrăgosteşte si are parte de o aventură romantică cu o ţărancă din satul de sub abaţie , ceea ce l-a facut sa innebunească fiindcă el vroia să devină călugăr , dar fiindcă a avut un păcat aşa mare (aşa zicea el ) nu va mai putea să işi indeplineasca visul , dar a avut parte de atâta acţiune cu maestrul lui incât a si uitat de fată.William nu a apucat să rezolve misterul şi la abaţie au venit cele două ordine , intr-unul din ele fiind şi un vechi ,,prieten’’ al lui William pe nume Bernardo Gui , care era un inchizitor(şi personajul nostru principal a fost inchizitor dar lui nu i-a placut această meserie , aşa că a ,,demisionat’’).


Abatele a fost nevoit să le spună celor două ordine că ceva misterios şi malefic se petrece in abaţie şi Bernardo l-a inlocuit pe William şi a dat şi el dovadă de multă inteligenţă , dar a rezolvat un alt caz , si acela era faptul ca unii călugări le dădeau mâncare fetelor din satul vecin şi abuzau sexual de ele .Bernando i-a prins in flagrant pe aceeaşi fată de care s-a indrăgostit Adso şi pe un ajutor de chelar pe nume Salvatore care , la inceput părea doar un monstru hidos(era foarte urât) , dar după ce ii ascultai povestea il credeai un monstru.Bernardo i-a condamnat pe cei doi la moarte pe rug şi , cand a aflat ca a mai murit cineva , a mai găsit un suspect pe nume Remigio de Varagine care de fapt era chelarul şi l-a condamnat şi pe el la moarte pe rug , crezând că a rezolvat două mistere în acelaşi timp.


Exact când cele două ordine trebuiau să plece, a mai murit o persoană pe nume Malachia , care era chiar bibliotecarul , otrăvit si el .William s-a arătat satisfăcut nu din cauză că a mai pierdut un călugăr, ci din cauză că Bernardo nu şi-a făcut treaba prea bine. Între timp el descoperă intrarea în bibliotecă şi ei observă că este ca un labirint cu gaze toxice şi oglinzi care te fac să arăţi hidos, dar îi descoperă şi secretele , iar după multe căutari îl găseşte şi pe criminal.


Umberto Eco a făcut o listă cu vreo 10 titluri ale cărţii , iar nişte prieteni de-ai lui au ales unul din ele şi acesta a fost titlul final : Numele trandafirului (Il nome della rosa)


Pe parcursul cărţii am întâlnit descrieri nuanţate cu o exagerare intenţionată a personajelor şi locurilor. Eco a incercat sa facă cartea mult mai amuzantă punând câteva glume , ca să compenseze partea întunecată a carţii.